Filmul lui Calin Peter Netzer care a castigat Ursul de Argint la Berlin, trateaza o drama psihologica jucata si traita in doi.

Este vorba despre viata a doi tineri care se indragostesc si apoi pornesc pe cont propriu. Familiile lor sunt impotriva relatiei, dar asta nu-i impiedica sa mearga mai departe. Actiunea impleteste scene de sex explicit, limbaj direct si situatii ca-n viata.

Nici macar problemele de sanatate ale Anei (Diana Cavallioti) nu pot opri dragostea celor doi tineri. Ba dimpotriva, atacurile de panica si problemele de sanatate ale ei sunt un motiv de indarjire pentru Toma (Mircea Postelnicu).

La final te intrebi cine este de fapt mai bolnav, scenele legate de sanatate fiind abundente. La fel evolueaza si actiunea. De la replici de genul:

–  "Ma mai iubesti?

–  Ma mai gandesc...”

Printre ingredientele filmului apare tangential si biserica. La inceput, la spovedania lui Toma, iar spre final la o coada la moaste. Iar vorba preotului despre Toma necredinciosul se adevereste si-n cazul actorului principal: acesta nu este necredincios, ci doar neincrezator.

Si daca pentru mentinerea relatiei cu Ana, Toma recurge la ajutorul bisericii, dupa aceea urmeaza vizita la psihiatru. Bineinteles ca in film momentele de timp sunt amestecate, nu este un parcurs strict cronologic. Textul integral pe blog: http://danielbotea.ro/2017/03/ana-mon-amour-inspire-cinema.html